„Nu perfecțiunea te schimbă, ci consecvența.”
Psihoterapia nu este de fel o intervenție punctuală, ci un proces viu, care are nevoie de ritm.
Așa cum o plantă are nevoie de apă regulat, nu doar atunci când frunzele se ofilesc, și psihicul are nevoie de o prezență constantă care să susțină transformarea.
Mulți clienți se întreabă dacă nu ar fi suficient să vină la terapie o dată la două săptămâni. Din exterior, poate părea că nu e o diferență majoră, mai ales dacă nu e o criză acută. Totuși, frecvența ședințelor este parte esențială a procesului terapeutic. Iată de ce, în majoritatea cazurilor, psihoterapia se desfășoară săptămânal:
O întâlnire pe săptămână este ritmul cel mai potrivit pentru ca procesul terapeutic să se dezvolte în mod natural și eficient. Astfel se creează un cadru predictibil și constant. Această stabilitate este un element esențial pentru dezvoltarea unei relații terapeutice de încredere, în care clientul se simte în siguranță să exploreze vulnerabilități, emoții sau teme dureroase.
Psihoterapia este un proces activ de transformare, nu doar o discuție ocazională. Ca orice proces de învățare și schimbare (gândire, relaționare, comportamente), are nevoie de:
expunere repetată la noi perspective, exercițiu constant, sprijin pe parcurs.
Frecvența săptămânală sprijină formarea unor noi rețele neuronale și obiceiuri sănătoase.
-
menținerea unui cadru relațional viu,
-
apariția și procesarea unor dinamici de atașament,
-
cultivarea unui spațiu în care clientul se simte văzut, înțeles și ținut în minte între ședințe.
Acest lucru nu e greșit, ci face parte din proces – iar în terapie poate fi înțeles și integrat.
Ce se poate întâmpla când ședințele sunt mai rare (la 2-3 săptămâni sau mai mult)
👉Procesul se poate fragmenta și durata procesului poate fi mai mare— fiecare întâlnire devine o „reluare” în loc să fie o continuare.
👉Se poate pierde firul emoțional, clientul poate reintra în mecanismele vechi de evitare sau control.👉Terapeutul și clientul petrec timp recapitulând, în loc să aprofundeze.
👉Schimbarea devine mai cognitivă (prin discuții), dar mai puțin experiențială (prin trăire și integrare).
👉Poate apărea iluzia că „nu se întâmplă mare lucru” sau că „nu funcționează”, când de fapt lipsește ritmul.Consecvența e cea care creează spațiul intern pentru transformare.
Desigur, există momente în care frecvența săptămânală nu este posibilă sau necesară:
- în faze avansate ale terapiei,- în procese de încheiere,
- în contexte personale sau financiare specifice.
Există și situații în sunt necesare 2-3 ședințe/săptămână: în situații de criză, de risc
Însă aceste decizii se iau împreună cu terapeutul și fac parte dintr-o strategie terapeutică clară, nu din întâmplare.
Concluzie
Note bibliografice
-
Howard, K. I., Kopta, S. M., Krause, M. S., & Orlinsky, D. E. (1986). The dose–effect relationship in psychotherapy. American Psychologist, 41(2), 159–164.→ Un studiu de referință care arată relația directă între frecvența ședințelor și rata de progres.
-
Stricker, G., & Gold, J. R. (2006). Psychotherapy: A practical introduction. Springer Publishing Company.→ Autorii subliniază importanța întâlnirilor săptămânale pentru menținerea alianței terapeutice și reducerea abandonului.
-
Erekson, D. M., Lambert, M. J., & Eggett, D. (2015). The relationship between session frequency and psychotherapy outcome in a naturalistic setting. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 83(6), 1097–1107.→ Demonstrează că rezultatele sunt mai bune atunci când ședințele sunt săptămânale, mai ales în fazele inițiale ale terapiei.
-
Siegel, D. J. (2012). The Developing Mind: How Relationships and the Brain Interact to Shape Who We Are. Guilford Press.→ Explică, din perspectiva neuroștiinței, cum schimbarea psihologică durabilă are nevoie de repetiție, relație și coerență temporală.
.JPG)
