🌱 De ce o ședință pe săptămână? Despre ritmul care susține transformarea în psihoterapie

   Sursa foto: www.istockphoto.com

       „Nu perfecțiunea te schimbă, ci consecvența.”

Psihoterapia nu este de fel o intervenție punctuală, ci un proces viu, care are nevoie de ritm.

        Așa cum o plantă are nevoie de apă regulat, nu doar atunci când frunzele se ofilesc, și psihicul are nevoie de o prezență constantă care să susțină transformarea. 

        Mulți clienți se întreabă dacă nu ar fi suficient să vină la terapie o dată la două săptămâni. Din exterior, poate părea că nu e o diferență majoră, mai ales dacă nu e o criză acută. Totuși, frecvența ședințelor este parte esențială a procesului terapeutic. Iată de ce, în majoritatea cazurilor, psihoterapia se desfășoară săptămânal:

1. Ritmicitatea susține siguranța emoțională

        O întâlnire pe săptămână este ritmul cel mai potrivit pentru ca procesul terapeutic să se dezvolte în mod natural și eficient. Astfel se creează un cadru predictibil și constant. Această stabilitate este un element esențial pentru dezvoltarea unei relații terapeutice de încredere, în care clientul se simte în siguranță să exploreze vulnerabilități, emoții sau teme dureroase.

2. Continuitatea permite progres real

        Terapia nu este doar despre ceea ce se întâmplă în ședință, ci și despre procesele psihice care au loc între întâlniri: reflecții, insighturi, emoții activate, comportamente observate.

Un interval de o săptămână este suficient pentru integrare, fără ca firul lucrului să se piardă. La două săptămâni, multe dintre aceste procese se pot estompa sau întrerupe.

3. Schimbarea are nevoie de ritm și consistență

        Psihoterapia este un proces activ de transformare, nu doar o discuție ocazională. Ca orice proces de învățare și schimbare (gândire, relaționare, comportamente), are nevoie de:

  expunere repetată la noi perspective,                                                                                                exercițiu constant,                                                                                                                                      sprijin pe parcurs.

Frecvența săptămânală sprijină formarea unor noi rețele neuronale și obiceiuri sănătoase.

4. Relația terapeutică se construiește în timp real

        Terapia nu înseamnă doar „ce vorbim”, ci și cum suntem împreună. Relația dintre client și terapeut este un spațiu viu, de creștere și reparare. Iar relațiile au nevoie de prezență constantă ca să se dezvolte. Cu întâlniri prea rare, relația se poate dilua sau stagna. Contactul săptămânal permite:

• menținerea unui cadru relațional viu,

• apariția și procesarea unor dinamici de atașament,

• cultivarea unui spațiu în care clientul se simte văzut, înțeles și ținut în minte între ședințe.

5. Nevoia de mai rar poate ascunde evitarea

        Uneori, dorința de a veni la două săptămâni nu este despre timp sau bani, ci poate apărea din disconfort sau teamă: teama de confruntare cu sine, de vulnerabilitate sau de schimbare.

Un ritm mai rar poate deveni o formă mascată de evitare. Terapeutul va explora împreună cu clientul acest aspect, pentru a discerne între o nevoie reală și o formă de rezistență.

Acest lucru nu e greșit, ci face parte din proces – iar în terapie poate fi înțeles și integrat.

 Ce se poate întâmpla când ședințele sunt mai rare (la 2-3 săptămâni sau mai mult)

👉Procesul se poate fragmenta și durata procesului poate fi mai mare— fiecare întâlnire devine o „reluare” în loc să fie o continuare.  

👉Se poate pierde firul emoțional, clientul poate reintra în mecanismele vechi de evitare sau control.👉Terapeutul și clientul petrec timp recapitulând, în loc să aprofundeze.

👉Schimbarea devine mai cognitivă (prin discuții), dar mai puțin experiențială (prin trăire și integrare).

👉Poate apărea iluzia că „nu se întâmplă mare lucru” sau că „nu funcționează”, când de fapt lipsește ritmul.

Consecvența e cea care creează spațiul intern pentru transformare.

Fiecare săptămână e o nouă verigă într-un proces care are nevoie de continuitate, nu de perfecțiune.

6. Excepțiile se discută, dar nu sunt regula

Desigur, există momente în care frecvența săptămânală nu este posibilă sau necesară:

- în faze avansate ale terapiei,
- în procese de încheiere,
- în contexte personale sau financiare specifice.

Există și situații în sunt necesare 2-3 ședințe/săptămână: în situații de criză, de risc

Însă aceste decizii se iau împreună cu terapeutul și fac parte dintr-o strategie terapeutică clară, nu din întâmplare.

Concluzie

Frecvența ședințelor este parte activă a terapiei, nu doar un aspect de agendă.

Întâlnirea săptămânală creează ritm, continuitate, sprijin emoțional și eficiență.

Ea susține nu doar vorbitul despre schimbare, ci și posibilitatea reală de a o trăi.

              Psihoterapeut 

         Burlacu Lăcrămiora

Note bibliografice

1. Howard, K. I., Kopta, S. M., Krause, M. S., & Orlinsky, D. E. (1986). The dose–effect relationship in psychotherapy. American Psychologist, 41(2), 159–164.
   → Un studiu de referință care arată relația directă între frecvența ședințelor și rata de progres.

2. Stricker, G., & Gold, J. R. (2006). Psychotherapy: A practical introduction. Springer Publishing Company.
   → Autorii subliniază importanța întâlnirilor săptămânale pentru menținerea alianței terapeutice și reducerea abandonului.

3. Erekson, D. M., Lambert, M. J., & Eggett, D. (2015). The relationship between session frequency and psychotherapy outcome in a naturalistic setting. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 83(6), 1097–1107.
   → Demonstrează că rezultatele sunt mai bune atunci când ședințele sunt săptămânale, mai ales în fazele inițiale ale terapiei.

4. Siegel, D. J. (2012). The Developing Mind: How Relationships and the Brain Interact to Shape Who We Are. Guilford Press.
   → Explică, din perspectiva neuroștiinței, cum schimbarea psihologică durabilă are nevoie de repetiție, relație și coerență temporală.